SERAFIM DUICU, UN CAVALER DE GORJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI

82 de ani de la nașterea, la 6 august 1938  în Tismana, județul Gorj, a scriitorului, criticului și istoricului literar și folcloristului Serafim Duicu. Fiul Elenei (născută Răcoina) şi al lui Serafim Duicu, tâmplar. A urmat clasele primare în satul natal. După studii pedagogice la Târgu Jiu şi Craiova (absolvite în 1956), face studii universitare de filologie la Cluj (1956-1961). Funcţionează ca profesor la Blaj (1961-1964), asistent universitar la Târgu Mureş (1964-1974), redactor la „Vatra” (1974-1978), profesor la Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureş (din 1978), consilier-şef al Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Mureş (1990-1992), secretar de stat în Ministerul Culturii (1995)

Arhetipul de muntean dârz şi patriot răsări deci din negura vremii la Tismana iar Serafim Duicu fu unul din vlăstarele lui, ce prinse rădăcină peste munţi printre patrioţii Ardealului aşa cum George Coşbuc veni, parcă în compensaţie, din Transilvania la Vila Sfetea, pentru a semăna un arbore de românism ardelean pe Valea „Tismenii”.
Nu întâmplător aceste lucruri le-a legat Dumnezeu aici la Tismana, pentru că învăţătorul Nicola Chiţiba, finul lui George Sfetea, fu şi dascălul lui Serafim. Iar când dascălul şi Elena Coşbuc aleseseră pentru frontispiciul noului corp al şcolii primare din Tismana îndemnurile lui Spiru Haret „Luminează-te şi vei fi!”, „Voeşte şi vei putea!” , scrise cu litere mari în relief, Serafim Duicu fu unul din aceia care cu siguranţă că le citi şi le desluşi înţelesul. Şi nu fu singurul căci mulţi din cei care astăzi fac onoarea Tismanei, îşi amintesc cum exigentul învăţător şi director Chiţiba, îi scotea de ureche în curtea şcolii când „se lăsau pe tânjeală de carte” pentru a citi de acolo sfaturile lui Spiru Haret.
Aşa se făcea şcoală atunci, mai cu plăcere lăuntrică, mai cu impuls de afară şi nu-i fu deloc silă de carte lui Serafim Duicu de îndată ce el însuşi se hotărî să se facă învăţător. Fu remarcat însă la Şcoala Normală de la Târgu-Jiu de profesorul de limba română C. Gorun, care-l îndemnă să se dedice literaturii. Ştia pe dinafară încă de la Tismana poeziile clasicilor, temele sale dezvăluiau un talent nativ spre meticulos, spre scrierea de rigoare documentară iar culesul de poezii şi povestiri de natură folclorică deveni o cutumă plăcută pentru el.
… un vlăstar sănătos de românism, plecat din meleagurile noastre gorjeene în Transilvania, fără să fi uitat o clipă valorile folclorice, culturale şi alte valori spirituale gorjeneşti, care i-au fost mereu sprijin şi îndemn de viaţă.” (Prof. Nicolae N. Tomoniu, din revista ”Semănătorul”, Tismana, 27 iulie 2009)

……
Serafim Duicu și-a câștigat definitiv consacrarea scriitoricească printr-o valoroasă incursiune din perspectivă contemporană în biografia a trei mari personalități istorice ale Ardealului: Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior. Analiza totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fondator al revistei “Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației “Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale “Alexandru Papiu Ilarian”. https://ro.wikipedia.org/wiki/Serafim_Duicu

……
De el mă leagă amintiri plăcute, atât cele petrecute la orele de curs în cadrul Institutului Pedagogic din Târgu Mureş, dar mai ales cele create de minunatele noastre ieşiri pe teren la anchetele folclorice şi dialectologice organizate la Ruşii – Munţi sau pe Valea Gurghiului, la Caşva ori la Hodac şi prin toate satele acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu pe pământ. Dintre băieţii din grupă, puţini la număr cum s-a întâmplat să fim, mi s-a părut că eram cel mai apropiat de sufletul lui. Poate ni se intersectau gândurile interesele spirituale. N-am uitat nici excursiile prin ţară pe care le-a organizat, când într-una din ele ne-am oprit şi la Tismana, în faţa casei, unde şi-a petrecut copilăria. Atunci mi-am dat seama că era casa familiei sale, o casă modestă în care el a văzut lumina zilei, la 6 august 1938, din părinţii Serafim şi Elena. Destinul lui de dascăl împătimit de atâta dăruire, s-a conturat pe parcursul anilor, parcurgând etapele carierei didactice. Mircea Daroşi, art. ”Serafim Duicu, ctitor cultural în patria de cuvinte a Transilvaniei”, Cotidianul ”Răsunetul”, Bistrița.
https://rasunetul.ro/serafim-duicu-ctitor-cultural-patria-de-cuvinte-transilvaniei