„LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA”

”LIMBA ROMÂNĂ,  O REGINĂ ÎNTR-UN FAGURE DE MIERE”

„Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i-au plătit bani în metal, aur, pe cînd ea pare a nu fi dat nimănui nimic. A o dezbrăca de averile pe care ea… le-a adunat, în mai bine de o mie de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare.’’ (M.Eminescu, Timpul, 1879)

“Măsurariul civilizaţiunii unui popor astăzi este o limbă sonoră şi aptă a esprima prin sunete noţiuni, prin accent logic cugete, prin accent etic sentimente”. Mihai Eminescu, articolul ,,Echilibrul”, din revista ,,Familia”

,,Am adunat multe vechituri din manuscripte şi din tipărituri vechi româneşti pe care le-aş lua bucuros cu mine.”; ,,Începe a mi se face clar că limba românească este într-adevăr bogată, posedă un număr de sufixe vii, ba chiar şi cantitate. În hârţoage vechi, am descoperit mai multe formaţii sintactice fermecătoare, mai multe tipuri care au fost uitate, apoi conjuncţii, prepoziţii şi adverbe și chiar două moduri noi, deşi defective. S-ar putea strânge material pentru o sintaxă românească.”

,,O unitate atât de pronunţată a limbii dovedeşte însă o unitate de origine etnică” (,,Timpul”, 1880-1881)

 

„LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA” NICHITA STĂNESCU,
Respirări (1982)

„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”
„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră.”
“Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”
“Cinstea vieții mele şi idealul vieții mele sunt acelea de a fi așternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării.
Visul vieții mele este să fiu cina la care stă vorbirea țării mele când îi este sete de un vin şi de un viu.”

 

”Dicționariulu presinte se oferă junimei studiose, pentru a trage din ellu fructele dorite de subsemnatulu, la studiulu limbei latine.

Ellu conține mai tote cuvintele latine tradusse correctu în limba română, și însițite de essemple, în totu loculu, unde subsemnatulu a credutu de necessitate; ellu conține în parte 10,000 cuvinte și mai totu atâtea essemple mai multu de câtu Dicționariulu lucratu de D-lu Livaditu.
Fiindu-că suntu pentru principiu juridicu allu dreptului romanu, suum cuique tribuere, nu întîrdiedu de a atribui primulu meritu allu elaborârei spinoase allu unui dicționaru Latinu – Românu D-lui Livaditu, pentru care posteritatea trebue se-i aducă recunnoscinșa sea. De și dorința subsemnatului a fostu de a oferi junimei studiose unu Dicționaru mai compltu, deru lipsitu de timpu și de ori ce încuragiare morală, amu lăssatu acestă spinosă lucrare altora, care voru avea curagiulu de a o întreprinde. În conformitate însă cu acestu Dicționariu Latinu – Românu, care din causa difficultășiloru ce întâmpină, nu se pote sci cându va appare. Ori ce critică nu și are loculu de locu assupra acestui Dicționariu; ci critica adevărată, care me va bucura, va fi, căndu voiu vedea, că altu cine-va a întreprinsu, îmbunătățirea și înavuțirea unui allu treilea Dicționariu, care se facilite și mai multu studiului limbei latine, în gymansiele noastre. ”
(D.N. Preda, ex Bibliothecaru, ex professore de sciințele fisice și naturale fin gymnasiulu Lazaru etc. etc.)

”Acest tom este primulu din doue de la Serie A, coprindend Comedii și Scenete. Autorele e departe d’a de ascepta la bună primire de la mulți lectori, pentru Comediile și Scenetele sele, deră, âncă odată, le tipăresc pentru că ele au trăit fia măcar și o septămână și au avut, deci, un loc în desvoltarea comediei naționale. Cine se va mânie prea tare pentru că s’au adaos o carte rea mai mult la cărțile românesci, s’o arunce cât colo… Ore pentru că nu toți omenii se apucă de adunat ose vechi și cioburi, urmează de aci că, peste cinci-deci de ani, nu se va afla un zelos paleontolog, ori acheolog al literaturei naționale, carele se mai scutu»re de praf aceste tomuri, uitate adoua dzi după tipar?
Au sorțile lor și cărțile…
Eu nu desesper de tot pentru încercările mele.”
A. Urechia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

am exemplificat frumusețea și culoarea limbii române din cecolul al XIX-lea
cu câteva dintre cărțile aflate în Cufărul Bilbiotecii Județene ”Cfristian Tell”