Friday, 13 December 2019 09:12

NICHITA STĂNESCU - a 86-a elegie a noastră

Written by
Rate this item
(0 votes)

 

 

 

 

 

 

A ȘAPTEA ELEGIE

 

Trăiesc în numele frunzelor, am nervuri,

schimb verdele pe galben și

mă las pierit de toamnă.

În numele pietrelor trăiesc și mă las

cubic bătut în drumuri,

cutreierate de repezi mașini.

Trăiesc în numele merelor și am

șase sîmburi scuipați printre dinții

tinerei fete dusă cu gîndul tot

după leneșe dansuri de ebonită.

În numele cărămizilor trăiesc,

cu brățări de mortar înțepenite

la fiecare mînă, în timp ce îmbrățișez

un posibil gălbenuș al existențelor.

Niciodată n-am să fiu sacru. Mult,

prea mult am imaginația

celorlalte forme concrete.

Și nici n-am vreme din pricina asta

șă mă gîndesc

la propria mea viață.

Iată-mă. Trăiesc în numele cailor.

Nechez. Sar peste copaci retezați.

Trăiesc în numele păsărilor,

dar mai ales în numele zborului.

Cred că am aripi, dar ele

nu se văd. Totul pentru zbor.

Totul,

pentru a rezema ceea ce se află

de ceea ce va fi.

Întind o mînă, care-n loc de degete

are cinci mîini,

care-n loc de degete

au cinci mîini, care

în loc de degete

au cinci mîini.

Totul pentru a îmbrățișa,

amănunțit, totul,

pentru a pipăi nenăscutele priveliști

și a le zgîria

pînă la sînge

cu o prezență.

Read 316 times

Visitors Counter

1426252
TodayToday456
YesterdayYesterday1504
This_WeekThis_Week10778
This_MonthThis_Month29615
All_DaysAll_Days1426252
Top