STOINA

Comuna este situată în Podișul Getic (Platforma Oltețului), pe valea Amaradiei. Localitatea este stăbătută de DN 6B, fiind la 70 de kilometri distanță de municipiul Tg. Jiu și 40 de kliometri de Tg. Cărbunești. Comuna se învecinează la nord cu localitatea Căpreni, la est cu Stejari, la sud cu Crușeț iar la vest cu comuna Turburea.  

Suprafața comunei este de 4183 ha, iar populația de 2476 de locuitori. În componența Stoinei  intră următorele sate: Stoina, Ciorari, Păișani, Urda de sus, Toiaga, Ulmet și Mielușei.

Clima are un caracter temperat continental, de dealuri joase, cu temperaturi medii anuale de de 8-10º C și precipitații medii anuale de 600-700 mm.

Existența comunei Stoina este atestată de vestigiile istorice în urmă cu 2500 de ani. Săpăturile arheologice efectuate au scos la iveală o cetate geto-dacică în  satul Păișani, punctul ”Via lui Negrici”. Cetatea a fost cercetată de profesorul arheolog Constantin Nicolaescu Plopșor în anul 1927, cu ocazia descoperirii mastodontului.

Pe teritoriul comunei se află cinci bisericii deservite de doi preoţi, o primărie, un cabinet medical, un liceu tehnologic, trei şcoli primare, trei grădiniţe, farmacie, poliţia precum şi sediul unei structuri a Petrom-Omv Craiova. Activităţile specifice zonei sunt legate de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea pomilor şi viţei de vie, apicultură dar şi industia de extracţie a petrolului şi gazelor naturale, prezentă aici din 1980.

Recomandăm a fi vizitate:

  1. Cetatea dacică de la Păișani (sec IV-II î. Hr.)
  2. Crucea de mărturie și hotar Ulmet (1783)
  3. Biserica Parohială cu hramul Sfinţii Constantin si Elena de la Păișani (1810)
  4. Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe – Ciorari (1824)
  5. Muzeul Mărțișorului
  1. Cetatea dacică de la Păișani (sec IV-II î. Hr.)

Cetatea dacică de la Păişani - comuna Stoina, figurează pe Lista monumentelor istorice având codul LMt- GJ-I-s-B 09136. Cetatea este datată din perioada Latene sec. IV-II î.Hr şi se află aşezată pe dealul „La Cetate”, situat în dreapta râului Amaradia. A fost cercetată prima dată în 1918 de cercetătorul german C. Schuchardt, iar în 1927 de C.S. Nicolăescu-Plopşor, ce a efectuat cercetări de suprafaţă. Ample cercetări au fost efectuate între 1986-1987 de o echipă condusă de Petre Gherghe, Gh. Calotoiu şi V. Marinoiu. Ea mai este amintită în Arheologia preistorică a Olteniei, alcătuită de profesorul D. Berciu în 1939. Face parte din rândurile cetăţilor de pământ fortificate cu şant şi val de pământ cu suprastructura de lemn.

    Cetatea de la Stoina intră în categoria cetăţilor fortificate construită în secolul IV-II î.Hr. şi care persistă până în secolul I î.Hr. Cetatea de la Stoina are o suprafaţă de peste 2 ha, cu două valuri de apărare înalte care se păstrează până la 1 m, fiind surprinse în săpăturile arheologice. Valul cetăţii, iniţial înconjura partea de N-E şi S-V cetăţii, mai înalt în partea de vest, fiind şi singura cale de acces în cetate, porţiune unde au fost construite şanţurile înaintea valului. La circa 60 m de primul val se găseşte un altul, paralel cu primul, care a avut şanţ şi un val cu palisadă. Unele porţiuni din val au fost distruse din cauza alunecărilor de teren, cea mai afectată fiind zona de S-V. În cercetările arheologice efectuate în urmă cu mai mulţi ani, au fost trasate două secţiuni longitudinale E-V peste valul şi şanţul de apărare, urmărindu-se sistemul de fortificare al cetăţii. Referindu-ne la stratigrafia aşezării, este necesar să arătăm suprapunerea a două perioade de locuire, locuinţele aparţinând sec. IV-II î. Hr.

Potrivit directorului Muzeului Judeţean Gorj, Dumitru Hortopan, descoperirile au o importanţă deosebită pentru regiunea Olteniei. Acesta şi-a propus să prezinte cele mai importante obiecte găsite, într-o inedită expoziţie în cadrul muzeului : „Am avut o cercetare arheologică sistematică în comuna Stoina, sat Păişani, punctul Dealul Cetăţii, iar săpătura a fost realizată de către Muzeul Judeţean în parteneriat cu Institutul Naţional de Arheologie «Vasile Pârvan» din Bucureşti. Toate lucrările s-au desfăşurat în luna iulie şi au vizat cercetarea unei cetăţi geto-dacice de secolul IV-II î. Hr.. S-a descoperit zidul cetăţii, care a fost realizat din chirpici, ceramică întreagă şi fragmentară, vase întregi, dar şi o fusaiolă folosită la torsul cu ajutorul fusului. Ceramica a fost lucrată la mână şi la roată şi aparţine secolelor IV-II î. Hr., iar cetatea este simultană cu cetăţile din judeţul Dolj de la Bâzdâna, Coţofenii din Dos şi Bucovăţ. Cercetările vor fi extinse pentru a desluşi mai bune elementele de fortificaţie şi pentru a recupera inventarul arheologic. Săpăturile au fost făcute de către localnici, sub coordonarea arheologilor de la Bucureşti. Au lucrat aproximativ 30 de oameni. După săpăturile de la Stoina, avem intenţia să reconstituim cetatea la scară mai mică în cadrul Secţiei de Istorie şi Arheologie din cadrul Muzeului Judeţean  «Alexandru Ştefulescu». Macheta va putea fi admirată de toţi vizitatorii muzeului. Tot acolo vom expune şi vasele găsite în zona Păişani”, a declarat directorul Muzeului Judeţean, Dumitru Hortopan.

  1. Crucea de mărturie și hotar Ulmet (1783)

Crucea de piatră de la Stoina se află amplasată în hotarul dintre satele Ulmet şi Mieluşei, lângă baltă, în apropierea casei lui Ion Sandu, fiind o cruce de pomenire ridicată la 9 decembrie 1783, conform transliterării textului slavonesc. În Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, unde figurează având codul LMI 2004 : GJ –m –B -09504 şi LMI 1991 : D0041, este atestată fie 1782 sau 1784. Are următoarele dimensiuni: 208/67/40/22 cm, literă de 3 cm, în relief, cioplită în piatră. În momentul de faţă, deşi a fost curăţată de curând, textul se poate citi cu greutate, în unele părţi fiind ilizibil. Are inscripţii în relief pe toate feţele, inscripţiile fiind, în fapt, un pomelnic dăltuit în piatră şi nu are soclu, fiind prinsă în postament de beton. Crucea a avut deasupra o terminaţie din piatră, de forma unui cap de berbec stilizat, care azi nu se mai păstrează, conform declaraţilor unor bătrâni ai satului Ulmet. De asemenea bătrânii satului mai credeau că ar fi fost ridicată în memoria celor căzuţi dintre localnici,în luptele cu turcii şi tătarii ce invadau adeseori aceste meleaguri

 Monumentul de la Stoina a fost studiat în 1960 de istoricul Constantin Bălan, cercetător al Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti. Are o importanţă deosebită pentru această zonă geografică, atestând existenţa unor comunităţi creştine puternice din cele mai vechi timpuri, pe aceste meleaguri ce au stat la baza formării actualelor sate componente ale comunei Stoina.

          Această cruce a fost restaurată şi resfiinţită la 15 august 1999, cu ocazia Sfintei sărbători a Adormirii Maicii Domnului. Şi în prezent, creştinii acestor sate continuă tradiţia ridicării de troiţe, de această dată din lemn, la răscruci de drumuri sau spre amintirea celor trecuţi spre veşnicie din neamul lor.

  1. Biserica Parohială cu hramul Sfinţii Constantin si Elena de la Păișani (1810)

Biserica parohială cu hramul Sfinţii Constantin si Elena  aflată pe Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj sub codul GJ II-m-B.09341, se remarcă prin vechime (datată 1810), prin frumuseţea frescelor interioare şi exterioare ale pridvorului şi prin pisania cu caractere chirilice situată deasupra intrării în biserică. Ea este situată în vatra satului Păişani din comuna Stoina. Satul Păişani îşi află existenţa în cele mai vechi timpuri, atestat documentar pe la 1640 ca Puisan, Peschan (1772-Schwantz), Poischani (1778-von Bauer), Boyschany (1790-harta Specht). Actuala biserică a fost precedată, probabil, de existenţa unor bisericuţe de lemn (schituri), aşa cum întâlnim menţionată în tradiţia locală un asemenea locaş de rugaciune în vatra vechiului sat printr-un toponimic local Schitoaia- la Schit . De asemenea, generalul austriac von Bauer, în călătoriile sale prin Oltenia aflată sub stăpânire austriacă, (1778) aminteşte satul Poischani (Păişani) ca fiind înconjurat de vii şi păduri şi având o biserică : ”village avec un eglife ,des vignes, du bois”.

  1. Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe – Ciorari (1824)

Biserica Ciorari este e trecută pe lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, având codul GJ II-m-B-09278, datorită vechimii ei ( 1824 ).

Satul Ciorari este amintit la 1708 şi mai apoi în Memoriile de călătorie ale generalului austriac von Bauer la 1776-1778 în Oltenia aflată sub stăpânire habsburgică, apare ca un sat aparent nelocuit : Tzorani, habitations defertes. Biserica a fost construită în stil bizantin muntenesc tradiţional pe pintenul dealului ce străjuieşte satul Ciorari, sub formă de corabie, cu interiorul împărţit în trei nave fără coloane sau pereţi despărţitori între ele, din cărămidă roşie şi beton, avînd temelia înălţată deasupra 

solului, fără tindă. Nu are pictură exterioară ci numai interioară refăcută ulterior, pictura originală nu s-a păstrat, din păcate.

  1. Muzeul Mărțișorului

În martie 2017,  se înființează la nivelul comunei Stoina, Muzeul Mărțișorului având ca scop promovarea obiceiurilor de primăvară specifice folclorului românesc la nivel național și internațional.

         Mastodontul de la Stoina

Puţini ştiu că, pe teritoriul comunei Stoina, s-a descoperit întâmplător, în anul 1928, scheletul unui Mastodon Arvenensis, strămoş al elefentului, schelet scos la lumină de marele antropolg C.S Nicolăescu-Plopşor şi expus în momentul de faţă la Muzeul Olteniei, Secția de Ştiinţe ale Naturii de la Craiova.

Biblioteca Comunală Stoina

 Vlăduțu Mirela – bibliotecar la Biblioteca  Comunală Stoina

Stancu Claudiu – voluntar proiect

Ionescu Irina – voluntar proiect

Tănasie Laurențiu – voluntar proiect

Vlad Vintilă Zirra - voluntar proiect

Visitors Counter

402837
TodayToday623
YesterdayYesterday1120
This_WeekThis_Week538
This_MonthThis_Month25384
All_DaysAll_Days402837
Top